Stantare otel inox

Stantarea inoxului poate ridica unele probleme data fiind duritatea. Pentru stantare inox recomandam ca sculele sa fie acoperite cu tratamentul special  “OPTIMA“. OPTIMA este o tehnologie de acoperire speciala TiCN (patent Wilson Tool) ce permite cresterea semnificativa a duratei de viata a sculelor si care permite economii mari în special la stantarea materialelor gen inox sau tabla zincata. La inoxurile dure,  se poate alege  ca sculele sa fie din otelul special ULTIMA (M4).
Pentru alegerea corecta a tipului de scule, mai jos o descriere a otelurilor inoxidabile
Tipuri de otel inoxidabil
Inox-ul este un aliaj special, pe bază de crom. Mai exact, termenul inox se referă la o serie de oţeluri inoxidabile, utilizate în numeroase aplicaţii şi domenii de activitate: industria chimică, industria alimentară, sănătate, transport, construcţii şi arhitectură.
Inox-urile sunt aliaje pe bază de fier, cu un conţinut obligatoriu de crom de minim 12% şi caracterizate de un grad sporit al rezistenţei la coroziune (în conformitate cu standardele europene EN10088). In componenţa oţelurilor inoxidabile intră şi alte elemente aliate: carbon, nichel, siliciu, fosfor, sulf, mangan, cobalt, titaniu.
Exista mai multe tipuri de inox-uri. Atunci cand este adaugat nichelul, de exemplu, structura austenica a otelului este stabilizata. Structura de cristal face ca acest otel sa fie non-magnetic si mai putin casant la temperaturi joase. Pentru o rigiditate mai mare se adauga carbon. Folosind tratamente termice adecvate, acest tip de inox este folosit la productia lamelor de ras, uneltelor sau ustensilor de bucatarie.
Mangan este folosit uneori in compozitii ale otelului inoxidabil. Acesta mentine structura austenica asa cum face si nichelul, dar la un cost mai scazut.
In industrie, mai ales in cazul prelucrarilor metalice ( decupari pe laser, indoire, sudura ) se folosesc 3 tipuri de inox:
Clasa austenica ( seria 300 – 304 si 316 ) – cea mai des folosita – contine 0,15 % carbon – un minim 16 % cron si nichel sau mangan care mentin structura austenitica la o gama larga de temperaturi. O compozitie uzuala este 18 % crom si 10 % nichel, ( 18/10 inox ) folosita pt tacamuri . Continut ridicat de otel austenitic mareste pretul acestora. Versiuni cu mai putin carbon, ca 316 L sau 304 L sunt folosite pentru a evita probleme de coroziune cauzate de sudura. L indica faptul ca continutul de carbon din aliat este sub 0,03 % reducand efectul de sensitizare inregistrat in momentul sudurii la temperaturi inalte.
Inoxul feritic ( cel mai des 430 ) are proprietati ingineresti mai bune decat cel austenitic, dar are o rezistenta mai scazuta la coroziune, datorita continutului scazut de crom si nichel. De obicei este mai ieftin , pentru ca contine intre 10,5 si 27 % crom si putin nichel.
Otelul inoxidabil Martensitic nu este rezistent la coroziune ca celelalte 2 dar este foarte puternic si greu de masinat, putand fi calit prin tratament termic. Inoxul martensitic contine crom (12 – 14 %), nichel (2 %) – fiind magnetic.
Datorită proprietăţilor fizice şi chimice ameliorate, inox-ul – folosit cu succes la realizarea acelor profile de finisaj ideale pentru amenajarea spaţiilor exterioare, supuse unui trafic intens – se încadrează în grupa oţelurilor austenice şi non-magnetice. Principalul tip de inox folosit la realizarea profilelor de finisaj şi recunoscut la nivel mondial prin norma americană, AISI304 este X5CrNi18-10.
Oţelul inoxidabil tinde să ia locul – într-o serie de aplicaţii – oţelurilor pe bază de carbon şi metale precum aluminiul, alama sau bronzul. Succesul oţelului inoxidabil are la bază următorul atu major: cromul care intră în compoziţia oţelului comportă o mare afinitate pentru oxigen, formând în prezenţa acestuia o peliculă protectoare de oxizi de crom. Rezistenţa la coroziune a aliajului AISI 304 este dată şi de procentul scăzut de carbon.
Aliajul de tip austenitic nu este durificabil prin tratament termic, iar în stare recoaptă / moale este non-magnetic. Totuşi, prin matriţare la rece, un uşor magnetism poate fi indus în acest aliaj. Toate elementele aliate care compun inoxul, în special nichelul, contribuie la creşterea semnificativă a valorilor rezistenţei mecanice şi durităţii.
Inox-ul – superior oţelurilor obişnuite pe bază de carbon, din multe puncte de vedere – a început să fie produs în cantităţi industriale abia începând cu secolul al XIX-lea şi este de multe ori preferat la realizarea profilelor de finisaj dată fiind în principal rezistenţa superioară la coroziune; nu sunt însă de neglijat calităţile estetice ale acestui material – aspect satinat sau lucios, deosebit de elegant.

Pentru reducerea sau eliminarea zgarieturilor la stantarea inox-ului, va rugam sa urmariti link-ul : Masuri de protectie anti-zgariere la stantare