Ștanțarea tablei de inox poate ridica unele probleme dată fiind duritatea, sculele se uzează mult mai rapid la ștanțare inox comparativ cu ștanțare tabla normală. Pentru creșterea rezistenței la ștantare inox recomandăm ca sculele să fie acoperite “OPTIMA“. OPTIMA este o tehnologie de acoperire specială TiCN (patent Wilson Tool) ce permite creșterea semnificativă a duratei de viața a sculelor (uzură mai lentă) și care permite economii mari în special la stantarea materialelor gen inox sau tablă zincată. La inoxurile dure, se poate alege ca sculele sa fie din otelul special ULTIMA (M4).
Pentru alegerea corectă a tipului de scule, mai jos o descriere a oțelurilor inoxidabile
Tipuri de oțel inoxidabil
Inox-ul este un aliaj special, pe bază de crom. Mai exact, termenul inox se referă la o serie de oţeluri inoxidabile, utilizate în numeroase aplicaţii şi domenii de activitate: industria alimentară, industria chimică, sănătate, transport, construcţii şi arhitectură.
Inox-urile sunt aliaje pe bază de fier, cu un conţinut obligatoriu de crom de minim 12% şi caracterizate de un grad sporit al rezistenţei la coroziune (în conformitate cu standardele europene EN10088). In componenţa oţelurilor inoxidabile intră şi alte elemente aliate: nichel, siliciu, fosfor, sulf, mangan, cobalt, titaniu.
Există mai multe tipuri de inox-uri. Atunci când este adaugat nichelul, de exemplu, structura austenica a otelului este stabilizată. Structura de cristal face ca acest oțel sa fie non-magnetic și mai puțin casant la temperaturi joase. Pentru o rigiditate mai mare se crește procentul de carbon. Folosind tratamente termice adecvate, acest tip de inox este folosit la productia lamelor de ras, uneltelor sau ustensilor de bucatarie.
Manganul este folosit uneori în compoziții ale otelului inoxidabil. Acesta mentine structura austenica asa cum face si nichelul, dar la un cost mai scazut.
In cazul prelucrarilor metalice ( decupari pe laser, îndoire, sudură) se folosesc cel mai mult 3 tipuri de inox:
– AISI 304 (EN 1.4301, X5CrNi1810) – ce are un conținut scăzut de carbon (< 0.1%) , 18% crom si 10% nichel. Oferă o rezistență mare la coroziune, NU este magnetic si are caracteristici mecanice excelente.
– AISI 316 (EN 1.4401, X5CrNiMo1712-2) – similar vizual cu AISI 304 dar are in plus (pe langa crom si nichel) si molibden (2-3%) . Acest lucru il face bun în prezenta apei de mare sau în medii unde sunt agenți chimici de coroziune.
– AISI 430 ( EN 1.4016, X8Cr17) – Spre deosebire de primele 2 este magnetic, conține 0.8% carbon și un procent de crom între 16-18%. Este utilizat în medii cu caldura mare și se îndoaie pe abkant mai dificil față de primele 2 tipuri de inox sau față de oțelurile carbon.
Datorită proprietăţilor fizice şi chimice ameliorate, inox-ul – folosit cu succes la realizarea acelor profile de finisaj ideale pentru amenajarea spaţiilor exterioare, supuse unui trafic intens – se încadrează în grupa oţelurilor austenice şi non-magnetice. Principalul tip de inox folosit la realizarea profilelor de finisaj şi recunoscut la nivel mondial prin norma americană, AISI304 este X5CrNi18-10.
Oţelul inoxidabil tinde să ia locul – într-o serie de aplicaţii – oţelurilor pe bază de carbon şi metale precum aluminiul, alama sau bronzul. Succesul oţelului inoxidabil are la bază următorul atu major: cromul care intră în compoziţia oţelului comportă o mare afinitate pentru oxigen, formând în prezenţa acestuia o peliculă protectoare de oxizi de crom. Rezistenţa la coroziune a aliajului AISI 304 este dată şi de procentul scăzut de carbon.
Aliajul de tip austenitic nu este durificabil prin tratament termic, iar în stare recoaptă / moale este non-magnetic. Totuşi, prin matriţare la rece, un uşor magnetism poate fi indus în acest aliaj. Toate elementele aliate care compun inoxul, în special nichelul, contribuie la creşterea semnificativă a valorilor rezistenţei mecanice şi durităţii.
Inox-ul – superior oţelurilor obişnuite pe bază de carbon, din multe puncte de vedere – a început să fie produs în cantităţi industriale abia începând cu începutul secolului XX şi este de multe ori preferat la realizarea profilelor de finisaj dată fiind în principal rezistenţa superioară la coroziune; nu sunt însă de neglijat calităţile estetice ale acestui material – aspect satinat sau lucios, deosebit de elegant.
Pentru reducerea sau eliminarea zgarieturilor la stantarea inox-ului, va rugam sa urmariti link-ul : Masuri de protectie anti-zgariere la stantare
Pentru reducerea urmelor apărute pe inox la îndoirea pe abkant, vă rugăm sa urmăriți link-ul: Reducere urme la îndoire pe abkant
Un alt material ce ridică probleme mari la îndoire pe abkant este și HARDOX-ul. Acesta are reveniri elastice foarte mari la îndoire si necesită scule proiectate special. Daca ati intâmpinat aceasta problemă, vă stăm la dispoziție cu mare plăcere cu un studiu de scule. Câteva elemente despre îndoire hardox puteti găsi aici: Îndoire hardox pe abkant
